JusT MemorieS...

Mi-e dor de zilele cand stiam ce-i aia fericirea,cand nu aveam habar ce sunt alea probleme decat atunci cand venea tati,se uita urat la mine si stiam ca urma sa citesc o carte in urmatoarele clipe,cand nu trebuia sa ma abtin sa nu plang cand era persoana care m-a facut sa plang in preajma,cand cei mai mari ma foloseau la prostiile pe care le faceau pentru a nu fi prinsi ei,cand ma uitam la mami,o vedeam suparata dar nu intelegeam de ce iar apoi o luam in brate pentru a scoate un zambet.Acum,ca am inteles de ce toate astea ma faceau fericita,sunt trista.Copilaria te ajuta sa nu intelegi defectele realitatii.Mi-as dori ca macar pentru o zi sa fiu iar copilul de acum cativa ani pentru a plange dintr-un motiv prostesc iar apoi sa ma bucur cand primesc o bomboana.Mi-e dor...